Un anonim scrie un comentariu în care îşi susţine foarte puternic punctul de vedere. Cum nu cred că intraţi prea des sa vedeţi şi comentariile la unele dintre post-uri, care sunt mai interesante decît post-ul în sine, vă voi reda comentariul anonimului în cauză.
"Anti-anti
Oarecum, articolul tau vine in completarea articolului din Dilema scris de Alex Leo (la care faci o trimitere) - sau poate invers.
Trebuie sa marturisesc ca nu am mai citit un articol atat de prost de mult timp (si aici ma refer la Alex Leo). Supranumit "oftica" de susnumitul ofticat,articolul tinde sa/i admonesteze, mai mult sau mai putin, pe cei care s/au pronuntat vehement impotriva filmului 4,3,2...In principiu, Alex Leo se oftica pe unii ofticati, insa nu atat de simplu. Spiritul critic se dezvaluie deodata in toata gomflabilitatea lui si pune in scena niste mecanisme national-metafizice care, vezi Doamne, ar explica insuccesul filmului mungian. Oftica, sentimentul acesta atat de neplacut, in urma unor subtilitati filosofice de mare valoare, este surprins ca facand parte din zestrea genetica a poporului roman. Asa se explica totul - noi astia mai tristi, carora nu ne/a placut 4,3,2, ne trezim deodata ca actionand fara discernamant, prinsi in inconstientul popular romanesc si purtati de valurile involburate ale ofticii. De acolo de sus, din turnul lui de fildes, de unde vinde painea obiectivitatii la popor, Alex Leo, ca un balon de cultura, ne priveste ca pe niste Caini care, urmand impulsul de a omora capra vecinului, nu stim ce sa mai facem si cum sa infigem mai adanc sula in coasta lui Abelungiu. Cine suntem noi? Pai....cam asa: "În primul rînd, cei din breaslă, pentru care regimul de anonimat al comentariilor online este mană cerească. În al doilea, cei siguri de verdictele lor, care au decis, cînd l-au văzut, că 4,3,2 este „un film prost“ şi pe care nici o instanţă din lume nu i-ar putea convinge de contrariu. În al treilea, în fine, veşnicii Gică-contra, care strîmbă din nas la orice este lăudat, c-aşa vrea muşchii lor. Ei sînt copiii săraci şi septici ai plebei contestatare – inşi care, dacă n-ar fi existat, comunismul i-ar fi inventat." Asa o fi...
Acum, din nou despre 4,3,2. Da, mie tot mi se pare ca este un film prost si o sa/mi schimb parerea cand o sa si/o schimbe si Alex Leo(aceasta instanta din lume). Acum, fiindca eu cred ca e un film prost asta nu inseamna ca toti ar trebui sa fie de aceeasi parere. Vorba lui Danut, ce, trebuie sa ma simt vinovat ca nu mi/a placut filmul? Despre premii - la mai mare! Sunt foarte bucuros ca filmul a fost apreciat peste hotare, ma bucur pentru Mungiu si il felicit. Astea totusi nu ma impiedica sa/i spun ca mie nu mi/a placut filmul. Caci, demontand si sofismul lui Leo, asa e in democratie: unora le place, altora nu - si poate ca altii or mai fi si ofticati. Reactiile nu sunt impotriva vreunei elite, doar in cazul daca nu iei acest termen atat de lipsit de continut (i.e. "elita") si te pui sa/i construiesti vreun muzeu. Totul in democratie se discuta, se comenteaza - poate doar cu exceptia articolelor care sunt scrise de cei considerati a forma "elita" criticilor de film.
De ciuda si oftica o sa-l dau si p-asta anonim."

Agree. Fiecare are dreptul la opinia proprie, nu mai suntem în vremurile în care cineva poate arde pe rug doar pentru că nu exprimă o părere, o judecată de valoare, bine armonizată cu punctul de vedere oficial. Şi în democraţie, ca în dictaturi, putem să suspectăm "vocile" cunoscute drept autorizate de diferite parti-pris-uri. La fel cum putem să credem că judecăţile lor sunt nepărtinitoare. Sunt de acord că toată împărţirea asta nu în smintiţi şi în mişei, ci în cei recunosc arta adevarată şi cei care sunt puşi numai pe desfiinţare (de fapt, Alex Leo Şerban păcătuieşte prin faptul că nu ia în calcul că poate exista o categorie de spectatori care să nu fi gustat filmul lui Mungiu) e păguboasă. Însă trebuie să ne gîndim la două lucruri, pe care, cu voia ta şi a voastră am putea să le dezbatem. Putem avea o evaluare obiectivă a unui film? şi chestiunea pe care o anunţam în post-ul comentat: Ce înseamnă, de fapt, cinematografia romanească de export? Aştept nişte răspunsuri.

My Daily KineTherapy se înnoieşte

Mă tot gîndesc să modific ceva din structura blogului, mai exact sa ii dau şi o patină mai teoretică, dincolo de cronicile cotidiene. Asta mai ales pentru că, în ultima vreme, am preferat să citesc şi, după cum se şi vede, am scris mai puţin. M-am gîndit la două secţiuni noi, care să dea mai mare greutate blogului şi, prin urmare le şi propun.
1. Istoria romanţată a marelui C. Am putea trece împreună prin istoria cinematografiei, cu mici "delicatese" despre cum a devenit cinematograful ceea ce e acum... un fel de micro-proză-istorico-cinematică.
2. Koncept. Teorie cinematografică, teoreticieni, concepte, descrieiri ale proceselor tehnice.
În plus, voi face în aşa fel încît să păstrez cronicile pentru weekend, iar la începutul săptămînii să vină rubricile astea mai "hard". Mă mai gîndesc la asta.
Cronica zilei va rămîne Cronica zilei, Despre oameni şi filme va fi rezervat actorilor şi regizorilor, mai ales pe partea biografică, iar Film în scris nu ştiu exact încotro se va îndrepta. Aştept comentariile voastre să văd cum vă place propunerea mea. Ma gîndesc şi la un sondaj de o săptămînă, care să mă orienteze puţin. Vă mulţumesc iar că sunteţi alături de mine.

Citesc

Pentru cei care s-au intrebat unde am disparut, mai ceva decit magarul in ceata, le aduc aminte ca muncesc :)). Dar nu am renuntat la activitatea de cinefil. Mai vad si filme, mai si citesc... Pentru ca despre film se mai si citeste. Am avut tentativa de a citi biografia lui Brando pe care am primit-o de Craciun de la M., si, in ciuda protestelor lui A., am trecut de jumatatea cartii. Am abandonat-o... kinda boring, exemplul tipic despre cum sa-i faci omului statuie (in america asta se numeste star-system), dar cu o modestie inselatoare.
Acum sut calare - cind am vreme - pe o carte despre Visconti, mult mai buna, nu muuuulte clase peste Brando. Evident, e o carte de analiza, nu una biografica, destul de greu de citit, dar cu niste observatii esentiale pentru filmele regizorului italian. Va dau numai un fragment... restul, dupa ce termin de citit. "Visconti pense en terme de scène, a l’inverse de Murnau ou Eisenstein qui pensaient en fonction du plan ou du montage. Pour lui, le cadre est un cache, une fenêtre ouverte sur le monde, non pas le cadre d’un plan, le fragment d’un hors-cadre cinématographique"...

Sa ne recitim cu bine.

Anti...

În ultima vreme, am asistat - direct şi indirect - la mai multe discuţii pătimaşe despre valoarea şi nonvaloarea filmului românesc contemporan. Premii? Bleah, strîmba unii din nas. Ştim noi de ce ne dau americanii şi francezii premii... Primii pentru că suntem o ţara mică şi de căcat, cu un trecut tot de căcat, cu politicieni din aceeaşi materie nicidecum cenuşie, că suntem groteşti şi că le place să sa uite cum ne scăldam noi, ca nişte primate puţin mai răsărite, în propria duhoare balcanică. Francezii? Tot noi ştim cum e şi cu francezii, că sunt de fapt nişte încrezuţi care premiază orice e foarte departe de Hollywood. Pe deasupra, fie sunt socialişti împuţiţi, deci nostalgici, fie se simt vinovaţi că ne-au ţinut în comunism şi au crezut în Ceauşescu. Ergo, filmul românesc e mic, negru şi urît şi, evident, supralicitat. Ce genii intracarpatice? Mizerie peste tot, spurcăciunea spurcăciunilor, deşertăciunea deşertăciunilor, spectacol de circ pentru fandosiţii de străini.
La asemenea atitudini aproape că nu ai ce să comentezi. Să te simţi vinovat că ţi-au plăcut nişte filme care pun sare pe rană şi nu îndulcesc realitatea - deşi suntem de acord că mizează pe realism? Să te uiţi la cel din faţa ta şi să încerci să îi explici că stranietatea şi autenticul, în exotismul lui, sînt principalele puncte de interes atunci cînd ai în faţă un film dintr-o cultură diferită de a ta? Că nu trebuie să ascunzi impurităţile sub cadru ca să faci un film "frumos"? Să-i mai explici care sînt limitarile filmului românesc şi cât de important e să faci un film pe care îl simţi, din toate punctele de vedere?
Nu pot decît să mă gîndesc la toate rahaturile cosmetizate din ultimii ani, anul acesta lăudîndu-ne şi cu singurul film românesc despre viaţa unui publicitar turmentat (Da, e Dupa ea!), la ce eşecuri sterile au ieşit încercînd să se imite un curent care nu se potriveşte autorilor, ales doar pentru că dă bine...
Poate ca explicaţiile ar fi multe. Şi eu, mă ntreb, în continuare, cum va fi filmul românesc peste 20 de ani. Poate atunci şi Mungiu, şi Porumboiu, şi Mitulescu, şi Puiu, şi Caranfil, vor regiza blockbustere bine duse la şcoala hollywoodiană. Mie unul însă, faza asta de film-manifest cu rădăcini sociale puternice şi murdare - că doar sunt radacini - îmi place de minune. Asta pînă nu se ajunge la un grotesc de tip Ticăloşii, dar nu vreau să pic în tabăra exemplelor negative.

Si se facu Madonna regizor

Asta da pozna, nemaivazuta, nemaiintilnita, de cind si-a luat Coana Miţa velociped. Se facu Madonna - adica regina muzicii pop - regizor. Si primul ei film, in calitate de regizor, va rula la Festivalul de la Berlin de anul acesta. Dupa cum spun cei de la Evenimentul Zilei, care fac o paralelă subtilă Scorsese - Madonna, filmul e un mediumetraj, de aproximativ 30 de minute, cu doi actori britanici si un ucrainean si se numeste "Filth and Wisdom". Acuma ca ii britanica get-beget diva si-o fi spus ca trebuie continuata seria de succes deschisa, in proza, de Jane Austen cu Pride and Prejudice sau Sense and Sensibility.
Nu putem decit sa-i uram succes in regie, desi in actorie nu i-a prea iesit si sa o incurajam sa creeze, ca nu-i tirziu nici la 50 de ani să debutezi ca regizor. Vorba aia, regi(n)a batrana face cinematografie buna.
Cititi mai mult pe http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/393546/Scorsese-si-Madonna-la-Berlinala/

Dragii mei... ca asa am invatat ca se incepe o scrisoare... imi pare rau - din nou - ca am neglijat blogul subsemnatului, timp de aproape jumatate de luna. Cu voia lui Dumnezeu si a colegilor mei de serviciu, lucrurile se vor rezolva din 3 ianuarie.
Deocamdata va spun Sarbatori fericite, iar orice post de anul acesta va fi doar accidental. Desi nu cred ca va fi unul, pentru ca am de combatut puternic in Man.in.fest pe unul foarte destept. Trebuie forta si meditatie...
Va multumec ca m-ati vizitat, ca v-am placut sau nu. You kept me alive. Hug u all. Si ne vedem anul viitor, cu mai multe forte si mai multe proiecte... is pe teava.

subsemnatul, deocamdata, I.D. Kine

Kinekoncept

Argument 1.
Am observat că de ceva vreme încoace cam toate lucrurile trec după un film. Bun sau rău, îmi canalizez energiile negative spre ecran, fie că e în întunericul cinemtografului, fie că e ecranul mic al laptopului. Filmul face bine. Pînă acum, nu am găsit unul care să facă rău. Oricît de bun sau de prost, de romanţios sau de violent.
Drept urmare, în fiecare zi am de gînd să mă invit la film. Să-mi pun retina pe imagini mişcătoare, care pînă la urmă poate că o să facă numai bine.

Argument 2.
De film se leagă mai toate promisiunile mele neîmplinite. Dacă acest blog va merge, atunci greşelile-mi vor fi puţin iertate. Dacă blogul va deveni unul interactiv, atunci, la un an de existenţă vom cîştiga ceva serios: promit să le fac rost de filmul preferat tuturor celor care postează şi vom organiza şi o mega-vizionare... poate chiar de 24 de ore. :)