"Intolerance" întîrzie. Tot nu l-am găsit. Aşa că am trecut mai încolo, la crucişător, mai exact la "Crucişătorul Potemkin" a doua parte a trilogiei revoluţionare a lui Sergei Eisenstein. Nu vreau să fiu ipocrit şi să trîmbiţez cît de mult mi-a placut filmul, pentru că nu m-a prins. Mai ales că-l mai văzusem şi am avut aceeaşi impresie: de film foarte bine făcut, foarte tehnic, poate cu impact propagandistic în anii 20, dar destul de neinteresant la aproape un secol distanţă. Un foarte bun obiect de studiu, dar care nu oferă cine ştie ce plăceri cinefile.
Impresionant e ritmul filmului, felul în care, prin montaj, Eisenstein trece de limitările unei camere încă prea fixe, senzaţia de mişcare şi frămîntare continuă datorată exclusiv montajului. În rest, filmul nu poţi să spui că se remarcă prin altceva. Poate prin mesajul "revoluţionar", însă privit din secolul XXI toate astea nu sînt decît o lecţie de istorie a propagandei şi a filmului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu