Nu l-am mai vizitat pe Chaplin de cînd eram copil şi ai mei se tot uitau - graţie televiziunii din primii ani postcomunişti - la filmele lui Chaplin şi, mai ales, ale cuplului Laurel şi Hardy. Am mai revăzut secvenţe, dar nu am petrecut împreună mai mult de o oră.Zilele trecute am văzut Goana după aur (The Gold Rush) film care a lăsat în istoria cinematografiei o serie de secvenţe-cheie (dacă ar fi să ne gîndim numai la mîncatul tacticos al pantofului), altele fiind ultrapastişate în secolul de cinema care a trecut.
Ce e surprinzător e faptul că Chaplin, prin comicul lui de situaţie, mai poate fi proaspăt. Că un singur om, prin intermediu gesturilor, mimicii şi cu ajutorul întregului corp, mai poate face pe cineva să rîdă - în absenţa dialogurilor amuzante, trimiterilor sexuale, scatofile etc. care fac regulile în comedia actuală. Secvenţa mea preferată rămîne cea a dansului, cînd Chaplin, în timp ce dansează cu Georgia, îşi leagă pantalonii cu funia cîinelui... De văzut.
NOTĂ: "Goana după aur exprimă viziunea lui Chaplin asupra lumii - că cei fără putere sînt buni prin definiţie, iar orice autoritate există pentru a fi subminată" (Key Film Texts)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu