Am început de la începutul săptămînii (cît mă lasă şi pe mine timpul) să mă uit la o serie de filme "cu sistem". Sistemul sînt recomandările unui grup de autori americani, care au scos acum ceva ani o carte pe care au numit-o "Key Film Texts" şi în care au încercat dacă nu să stabilească un "canon", măcar să prezinte o serie de 50 de "must see"-uri.Cum Intolerance al lui Griffith e la fel de greu de găsit ca acul în carul cu fîn, am început cu mult mai popularul horror al anilor 20, "Nosferatu: A Symphony of Horror" (Murnau, 1922, Germania). Trebuie să-l ştiţi, măcar din postere şi secvenţe, un fel de "tata lor" al genului şi mai ales al filmelor cu vampiri (nu bampiri!).
Ce e cert e că, pentru horror-istul de azi, filmul nu mai e deloc unul înfricoşător. Însă filmul conţine o serie de cadre şi de perspective excelente, numai bune de copiat, dacă ar mai rămîne loc de ele în hack and slash-urile anilor 2000.
Pentru că nu e înfricoşător, Nosferatu rămîne un fel de love-story, o tragedie centrată pe sacrificiu şi, nu în ultimul rînd - şi asta e cel mai evident - un document cinematografic. Nu vă spun mai mult, ar fi inutil pentru cei care l-au văzut şi unfair pentru cei care nu. So, go see Nosferatu... bu-hu-hu.
4 comentarii:
Citind ce ai postat am facut imediat legatura cu cateva filme expresioniste pe care le-am discutat in cadrul unui seminar la Litere in sem. acesta.Era vb. de Faust tot al lui Murnau, si capodoperele lui Fritz , The Cabinet of Dr. Caligari si Metropolis.Din perspectiva expresionista poti discuta mult pe seama lor,sa nu ma spun ca au fost mari dezbateri in clasa:)sunt un 'must see' insa e problematic momentul cand sa te uiti la ele...:)
Unul dintre preferatele mele. Pana nu demult aveam urmatoarea parere: "filmele vechi sunt proaste". O parere nu prea reusita din partea mea.
Dupa ce vazusem o serie de filme vechi mi/am dat seama ca sunt foarte putine care imi plac. Nosferatu era unul dintre ele, alaturi de Zorba si Casablanca (si aici tin cont de faptul ca fiecare este vechi in felul lui). Toate filmele de pana in anii 1990 le bagam in aceeasi oala.
Acum mi/am dat seama ca ma inselam. De ce? Sa zicem ca prin 2050 m/as apucat sa vad filmele din anii 2000. Sunt convins ca mi/ar trebui cativa ani buni de vizionari pentru a descoperi filmele bune. Si in trecut, si acum, si in viitor s/au facut, se fac si se vor face o puzderie de filme proaste. Asta e latura exasperanta a cinematografiei. Insa eu consider ca merita, chiar daca se intampla uneori sa dau peste un film bun dupa 100 de vizionari esuate.
Sa revin. Nosferatu este un film vechi bun. Intr/adevar, nu trebuie sa ne asteptam la nu stiu ce minuni. Filmul trebuie privit in contextul epocii lui, desi transcende epoca in care a fost facut. De exemplu, eu am fost frapat de asemanarile cu Dracula al lui F.F. Coppola. Sunt de acord ca este un "must see".
Si sa mai zic si eu de un film vechi care mi/a placut foarte mult:
"Lenny" din 1974, regizat de Bob Fosse, celasi care a facut si "Cabaret" sau "All that Jazz".
Pt cristina
Din pacate pt Fritz Lang, The Cabinet of Dr. Caligari nu este facut de el.
Pe IMDB exista 3 ecranizari ale filmului in cauza:
in 1920...regizor - Robert Wiene
in 2005....regizor - David Lee Fisher
si The Cabinet of (fara DR.) Caligari
in 1962....regizor - Robert Kay
Tu la care anume te refereai?
Fiind vorba de expresionismul german se intelege ca ma refeream la cel din 20'...cat despre confuzie sorry...poate aveam in minte si alte filme(vezi 'M') ale lui Lang dar Caligari am vrut neaparat sa-l mentionez si probabil l-am asezat in enumerarea gresita...
Trimiteți un comentariu