Fellini si politica

"Nu sunt si nu am fost niciodata un homo politicus. Politica si sportul ma lasa complet indiferent, fara reactii, inerent si aiurea (...) Recunosc ca atitudinea mea e oarecum nevrotica, un refuz de maturizare, determinat in mare parte si de faptul ca am crescut in timpul fascismului, ca am respins orice fel de participare directa, personala, la politica, in afara manifestarilor exterioare de tipul cortegiilor; capatind din acea vreme convingerea ca politica este ceva pentru (...) Asadar, limitele mele, in care ma aflu prins si azi, sunt acelea de a nu fi respirat, din anii in care m-am format, adevarata semnificatie a democratiei, alta decit cea care ne parvenea prin lectiile de greaca si filozofie, de la modele atat de indepartate de parca ar fi fost science-fiction: polis, guvernarea de catre popor, Atena, cetateanul, drepturile si indatoririle, Platon, Pericle, Socrate, maieutica..."
(in Fellini despre Fellini, Convorbiri despre cinema cu Giovanni Grazzini, Editura Humanitas, 2007)