Viata mea si nostalgiile

Cine ar putea intelege mai bine Nostalgia (de data asta e chiar Nostalgia lui Tarkovski) decit cel care traieste aproape in fiecare zi in doua lumi ireconciliabile, doua lumi pe care nu le poate impaca niciodata si nici nu doreste acest lucru. Exista la noi vorba aia cu sufletu-n rai si cu... Nu, asa nu poti fi. Fiecare zi e, pe rind, rai, purgatoriu si iad. Si purgatoriul e cel mai trist. La fel cum o ambulanta care trece in viteza si cu sirenele urlind mi se pare mai trista decit moartea insasi. Acolo, la celalalt capat, e cineva care nu stie daca moare sau daca supravietuieste, acolo e incertudinea.
Nostalgia este viata noastra de zi cu zi. Cel putin a unora dintre noi. E batrina care isi poarta florile moarte din Someseni, ca sa le vinda la piata pe citiva lei paralei (paraditi si ei). E femeia trecuta de "intre doua virste" care-si ascunde vinataile sub ochelarii de soare sau fondul de ten care cade ca tencuiala. E batrinul fost "comunist convins" care tiriie o sacosa de rafie soiasa prin malluri luxoase si care trece printre ceasurile scumpe, parfumurile si mai scumpe si hainele cele mai scmpe, ca sa ajunga intr-o mizerie de supermarket de unde isi ia ouale cu 10 bani mai ieftine, zaharul poate cu 20, uleiul tot asa. Trec in fiecare zi pe linga oamenii astia. Sint purgatoriul meu de fiecare zi. Am sute de povesti la fel, povesti culese si brodate ulterior. le-as putea spune, dar M. m-ar intreba "si ce e cu asta". Si eu n-as sti ce sa-i spun. Doar ca asta vad eu in lume, iar daca ea e o oglinda, asa sint eu acum. Altfel, dar la fel de rupt ca altadata.
Nostalgia e tragedia "viniturilor", a oamenilor dintre lumi, a Corei-Persefona, traitoare si la lumina soarelui si indaratul dintilor Cerberului. Poti sa mori? Poti. Pentru un ideal? Pentru o lume mai buna? Nebun sa fii precum Domenico. Lumea profetilor a murit, iata-l pe nebun. Din vedeniile lui nu ramine decit un strigat, de durerea cea mai trupesca, mai fizica, de auto-ars pe rug.
E romantios tot ce am scris mai sus. Nu intru in Nostalgia, pentru a nu tulbura niste figuri iconice pe care le pastrez de acolo. Poate ca pentru cei care nu l-au vazut o sa fie o tema de discutie, poate ca altii deja l-au trecut la indexul romantelor sovietice. Insa Nostalgia este mai mult decit un alt film de Tarkovski, cu apa, ciinele, calul, omul insemnat, ingerii putrezinzi, mama, sotia, copilul, poezia, credinta. Nostalgia e oda noastra, a viniturilor, a celor care am lasat o lume in urma, in cautarea uneia mai bune. Si tot asa, si tot asa.