Pentru cei care preferă unul indie - Wristcutters: A Love Story

Wristcutters: A Love Story nu e un film bun. Nu e nici un film prost sau o irosire de resurse. E doar un amestec de idei, imagini, replici prost manageriate. Filmul arată ca un indie-road trip, care se dă de ceasul morţii să fie interesant. De ceasul morţii, la propriu, pentru că e vorba despre sinucigaşi şi despre o poveste de dragoste într-un afterlife ciudat, un limbo al sinucigaşilor. Dacă la început povestea poate părea interesantă, aglomerarea ulterioară de secvenţe la care s-ar fi putut renunţa foarte uşor nu arată decît că scenaristul şi regizorul Goran Dukic s-a încurcat - şi încurcat a rămas - în nuvela israelianului Etgar Keret, pe care a încercat să o ecranizeze.

Cele trei personaje principale, Zia (Patrick Fugit), Mikal (Shannyn Sossamon) şi Eugene (Shea Wingham) se mişcă în lumea de după rezervată sinucigaşilor, unde "totul e la fel, dar mai rău", unde nimeni nu poate zîmbi şi fiecare poartă semnul distinctiv al felului în care şi-a pus capăt zilelor. Pe drum, bifează întîlniri cu tot felul de personaje stranii, fauna mitologică a locului, care culminează cu găsirea taberei lui Kneller (Tom Waits).


Nu pot să zic că nu mi-a plăcut Wristcutters, pentru că am descoperit cel puţin două lucruri demne de menţionat: muzica celor de la Gogol Bordello (deşi pusă pe filmul ăsta dă o impresie de copie la indigo a lui Bregovic) şi figura mai mult decît interesantă, dincolo de frumuseţea de revistă a lui Shannyn Sossamon (foto). Gustul amar l-a lăsat totuşi un final înfiorător de slab şi sentimentul că, pornind de la o idee şi un material atît de incitatante, produsul ar fi trebuit să fie muuult mai bun.

Pentru cei care vă veţi uitat totuşi la Wristcutters, propun două teme de meditaţie şi poate le veţi posta şi pe blog:
1. Cum poţi ecraniza o piesă literară foarte stufoasă din punct de vedere narativ (cum pare să fie cea ecranizată de Dukic)?
2. Cum vi se pare că arată noul "american indie" (puteti să luaţi în considerare şi cum e indie-ul american în muzică) privind spre Little Miss Sunshine sau Juno (indie în aparenţă)?