sâmbătă, ianuarie 5
Praf de stele, nu praf in ochi
In 2007, Stardust a primit un premiu. Unul singur, pentru "filmul trecut cu vederea" în anul care a trecut. La noi a rulat, din cîte ţin eu minte, în a doua parte a anului, dar n-am avut timp sa ajung la vizionare. La sfatul lui M. totuşi i-am dat de urmă şi m-am bucurat că am făcut-o. Dar nu pentru că ar fi ceva out of the ordinary din punctul de vedere al creaţiei cinematografice, ci pur şi simplu pentru poveste.
Stardust e un basm stufos, cu foarte multe personaje, cu multe planuri şi cu gust postmodern. Tînărul Tristan porneşte să-i caute blondei - deci frumoasei - satului o stea căzătoare. Tot o stea căzătoare caută şi vrăjitoarea Lamia (Michelle Pfeiffer) şi surorile ei, iar aceeaşi stea o caută şi fiii unui rege (Peter O'Toole), ca să obţină succesiunea la tron. O întrecere în toată regula, în care se mai amestecă şi un unicorn, şi o vrăjitoare, şi un hangiu şi un pirat efeminat (kinda gay), jucat de Robert de Niro. In rest, totul e destul de simplu: boy meets girl, boy and girl fall in love, boy and girl overcome the bad ones, being helped by the good ones, boy and girl live happily ever after. Aşa cum spuneam, un film potrivit pentru cei care gustă o poveste bună şi pentru cei care mai au vreme să se mai dea copii pentru vreo 2 ore.
*Stardust, R. Matthew Vaughn, S. Matthew Vaugh, Jane Goldman, Neil Gaiman (novel), A. Charlie Cox, Peter O'Toole, Rupert Everett, Michellle Pfeiffer, Claire Danes, Robert de Niro, UK-SUA, 2007.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
da, ai dreptate, povestea e un basm destul de tipic, are toate ingredientele pentru o poveste bunicica. dar filmul (care e si altceva decat povestea), pe de alta parte, mi se pare ca inra in categoria celor pe care poti sa le preferi, sau care iti pot placea fara sa trebuiasca sa te convinga. nu e un film "greu", but you can enjoy it foarte bine.
inca ceva. probabil ca fara prezenta lui de niro filmul ar fi fost mai putin .... gustat (de catre mine, cel putin). desi personajul lui e secundar, mi se pare mai bine realizat decat toate celelalte. chiar si decat cel al vrajitoarei lamia, interpretat de superba m. pfeiffer. intr/un film in care conteaza naratiunea, mi se pare ca de niro face un personaj. nu unul memorabil, dar in orice caz, unul care se decupeza in tot pitorescul lui de celelalte.
O poveste, insa o poveste proasta. Si nu/i ca si cand nu as vrea sa ma mai dau copil, macar vreo 2 ore, ci pentru ca stardust e mai degraba de adormit copiii, in loc sa/i distreze. Este totusi dragutza din punctul de vedere al adultului. Nu are cum sa nu te incante rolul lui De Niro si eterna frumusete a Michellle-ei Pfeiffer. Stai si te intrebi: Oare cand au folosit mai mult machiaj, atunci cand au incercat s/o trnasforme intr/o baba sau atunci cand au incercat s/o puna in rolul unei vrajitoare tinere care, daca ma intrebi pe mine, nu are mai mult de 30 de ani?
Fara sa fiu rautacios in continuare, trebuie sa recunosc ca Stardust este un film prost, totusi un film prost care merita vazut.
Trimiteți un comentariu