vineri, noiembrie 2

Roming cu un R sau ce nu ştiu cehii despre România

Cum poţi să spui despre un film că nu ţi-a plăcut per total, dacă totuşi îi găseşti un punct tare major - cum ar fi scenariul şi prestaţia cîtorva actori (2, max 3)? Nu toată lumea poate înţelege un răspuns de tipul: filmul e mediocru, dar... Aşa aş vrea să se înţeleagă şi aprecierile care urmează despre Roming, coproducţia ceho-română, cu plusuri la cehi şi minusuri la românii reprezentaţi de MediaProPictures.
Ce aduc cehii? Un scenariu foarte coerent, bine lucrat de un scenarist talentat (Marek Epstein), cîţiva actori buni - nu foarte mulţi - un regizor peste medie. Ce aduc românii? Pe Jean Constantin, care demonstrează că face excelent faţă provocării unei asemenea producţii, şi pe vocea aia enervată cu sonorităţi de Electrecord şi care-mi aminteşte mai mult de Vacanţa Mare, Axinte şi Garcea, decît de un lungmetraj de ficţiune, cu o poveste atît de bună în spate.
Filmul merge pe două poveşti, cea a lui Somali, cel mai mic rege al tiganilor şi pe a trioului Roman, Juro şi Stano, care pleacă într-un americănesc road-trip, în regăsirea voită sau forţată, a identităţii (tradiţii, cultură, poveşti) comunităţii rome.
Dar nu asta e cel mai important, ci pretextul găsit de bătrînul Roman, care îşi dă seama - şi aici vine partea pe care nu o ştiau cehii despre România - că, spre deosebire de celelalte popoare cu vechime şi tradiţie, romii nu au şi ei o epopee a lor, care să-i definească. Bineînţeles, Ţiganiada nu circulă în ceheşte şi poate că nici în rromanes. Dar pretextul rămîne unul valabil şi epopeea care iese din mîinile lui Roman e una extraordinară, care prelucrează miturile, credinţele şi legendele romilor. Cam cum scria Budai-Deleanu: "Să fie preceput ş-alte neamuri a Europei preţul voroavei şi dulceaţa graiurilor bine rânduită, adecă ritòrica şi poesia, cum au înţălesu-o elinii şi romanii, o! câţi eròi slăviţi să ar ivi dintre vàrvari, sau doară din cei ce să numea sălbateci, pe carii oameni luminaţi, lipsind, întru neamul lor şi pe vremile când au trăit, un Omèr ş-un Virghil, vecinică i-au acoperit nepomenire. Ş-unde era Ector, cel a Troii naltă sprijană, şi Ahil, tăria şi zidul grecilor, de nu să ar fi născut cântăreţul Omèr?"
Ca şi în Ţiganiada, Roming mizează pe comic, pe parodie. Miza e aceeaşi iar în vizor e luată o comunitate care, deşi e transnaţională, păstrează aprximativ aceeaşi moştenire. Umorul e unul simplu şi subtil, cu mai mari şanse dacă nu se băgau afurisiţii de români.
Nu vă sfătuiesc să scoateţi banui din buzunar să-l vedeţi, deşi s-ar putea să aflaţi mai multe despre cultura rromanes, să ascultaţi cîntece ţigăneşti, să vedeţi femei frumoase, naturale - nu ca în Şatra - şi să vă prindeţi ce aveau în comun ţiganca şi păsărica în mintea preşedintelui Băsescu.

2 comentarii:

Anonim spunea...

vazut. muzica foarte misto. cei cu care eram s-au plins ca a fost o super prostie. eu cred ca a fost un film dragut. voi incerca, chiar, sa-l revad

Daniel Iftene spunea...

si io mi am spus la inceput, cre dacu ii asta? numai ca dupa aia am vazut niste detalii interesante in poveste si am ramas in sala. sint constient insa ca 70% din cei care il vad zic ca i o prostie.